MOTTO: Vreți mlădițelor să dați pornire pentru viață de stejari? Vorbiți-le despre stejari!
La 12 august 1933 s-a născut regretatul șahist Eugen Găureanu, cel care avea să devină pentru 40 de ani cel mai bun șahist al Vrancei și să fie primul vrâncean care a cucerit titlul de maestru național de șah. În memoria lui Eugen Găureanu, anul acesta, în ziua lui de naștere, 12 august, șahiștii vrânceni au început competiția MEMORIALUL EUGEN GĂUREANU, ediția a II-a, desfășurat în perioada 12-14 august pe trei turnee, unul de șah rapid și două de blitz.
Eugen Găureanu s-a născut la 12 august 1933 la Focșani, în zodia leului. De obicei eu nu nominalizez zodia cuiva dar în cazul maestrului denumirea zodiei este conformă cu felul său de a fi sigur pe el și cu permanentul său spirit de învingător. A desfășurat o activitate șahistă de peste 60 de ani. Începând cu mijlocul secolului trecut, timp de patruzeci de ani, era reprezentantul numărul 1 al şahului vrâncean în confruntările naţionale şi internaţionale, făcând mereu cinste municipiului Focşani, regiunii Galați (până în 1968) şi judeţului Vrancea (după 1968). Fără să intru în amănunte, fiindcă ar fi necesar un spațiu amplu, dintre foarte multele sale victorii de răsunet amintesc doar patru: la Gheorghe Ovuleț, Vatra Dornei, 1978, la americanul Loseph Hwkins, Semifinala Cupei Mondiale – șahul prin corespondență, 1978-1980, la C. Minulescu, Herculane 1983, la Suzana Makai, Băile Herculane, 1984. În palmaresul maestrului există și un număr foarte mare de partide jucate de la egal la egal cu cei mai buni șahiști români ai vremii, egaluri sau înfrângeri după lupte foarte echilibrate. Se știe că în șah, mai mult decât în alte sporturi, psihologic vorbind, este mai valoroasă o înfrângere cu un nume foarte mare, după o mare luptă, foarte echilibrată și de înalt nivel tehnic și spectacular. Eugen Găureanu era oarecum lăudăros, dar nu se lăuda prea mult cu victoriile, cât cu partidele de mare luptă și echilibrate, chiar dacă au fost pierdute, cu nume grele ale șahului. Astfel de partide a realizat cu mulți maeștri internaționali, maeștri F.I.D.E., maeștri naționali, în unele dintre aceste partide înainte de a fi ajuns el însuși maestru. În acest sens îi amintesc pe Dragoș Dumitrache, Radu Breahnă, C. Spulber, S. Lupu, E. Mozeș, I. Biriescu, M. Șuta, Ghe. Ciolac, D. Anițoaie, S. Navrotescu, D. Humă, Vasile Manole și în mod deosebit Emanuel-George Reicher cu care s-a întâlnit de mai multe ori, prima dată în 1952 la Casa Armatei Focșani, cum se numea atunci Cercul Militar Focșani. Ultimul mare succes a fost unul de echipă: promovarea în premieră în Divizia A cu echipa Clubul de Șah Municipal Speranța Focșani în anul 2008.
De câteva ori, în secolul trecut, partidele lui de șah au fost selecționate și publicate în Revista Română de Șah. Una dintre partidele Olimpului Șahului Vrâncean a fost comentată chiar de Olimpul Șahului Românesc, Florin Gheorghiu. Acest lucru, în condițiile de astăzi ale publicisticii, pare o bagatelă, dar înainte de 1989 „sita“ prin care materialele erau aprobate pentru publicat era mult mai deasă. A fost mentorul foarte multor şahişti, favoritul foarte multor iubitori ai șahului şi în acelaşi timp un reper spre care au tins câteva generaţii de şahişti. Am cunoscut un iubitor de șah, admirator și suporter înfocat al lui Eugen Găureanu, care participa ca spectator la masa lui pe timpul întregului turneu, dar la turneele unde maestrul lipsea venea un sfert de oră, maxim jumătate, se plimba de la o masă la alta după care pleca. Pleca fără entuziasmul caracteristic în situațiile când era prezent și favoritul său, cu speranța că va urma curând un turneu la care să participe și „Nea Găurică“, așa cum îi spuneau mulți. A fost primul vrâncean care a cucerit titlul șahist de maestru național și apoi dintre vrânceni a fost egalat și depăşit (ca titlu șahist) doar de maeştrii FIDE Nicuşor Barbu spre sfârşitul secolului trecut şi Cătălin-Lucian Pătraşcu la începutul acestui secol, amândoi plecați din tinerețe din Focșani.
Este binecunoscută prietenia lui cu alt șahist de legendă, Neculai Badiu, din adolescență până la moartea acestuia din urmă. Erau în bună măsură diferiți dar aveau și puncte comune dintre care voi scoate în evidență câteva: pentru ei șahul era și o artă, se simțeau în permanență obligați să joace la cel mai înalt nivel, să producă delectare spectatorilor, să joace nu doar pentru victorie ci și pentru spectacol iar în partidele amicale jucau să încânte spectatorii, în primul rând pentru spectacol și apoi pentru victorie. Le plăcea să arate câtor mai mulți iubitori ai șahului combinațiile sau maturile de mare rafinament pe care le realizau uneori. O ultimă asemănare, amândoi aveau cam aceiași idoli locali sau naționali, cu diferența că Neculai Badiu era mai patetic, el plângând ca un copil la moartea maestrului internațional Victor Ciocâltea. În anumite perioade Eugen Găureanu a deţinut diferite funcţii în organele de conducere şahiste din Vrancea.
În anul 2012 a scos o importantă carte de şah, „Repere teoretice şahiste“, cu sprijinul prestigioasei reviste „Oglinda Literară“ și a tipografiei SC ATEC SRL Focșani. Apariția cărții a fost un eveniment istoric foarte important, apreciat de iubitorii șahului din Vrancea. M-am numărat printre cei care au vibrat de bucurie la apariția cărții și i-au acordat toată atenția și admirația. Aveam în față o carte pe care o așteptam de foarte mult timp. Eu, care îl vizitam uneori, eram printre puținii care știam de mulți ani că lucrează la această carte și așteptarea mea era mai intensă.
Este al doilea vrâncean care a scris o carte de șah. Primul vrâncean scriitor șahist cu mai multe cărți editate fusese inginerul Constantin Ștefaniu, născut în 1918 la Păunești, dar identificarea noastră cu acesta era mult mai estompată fiindcă plecase foarte de tânăr la București și majoritatea covârșitoare dintre noi nu îl cunoscuserăm. Acestor doi scriitori n-ar fi exclus – și m-aș bucura foarte mult – să li se alăture și Mihai Strîmbu, căruia îi urăm LA MULȚI ANI! deoarece ziua lui de naștere a fost pe 15 august. Spuneam că pe Mihai n-ar fi exclus să îl vedem ca al treilea autor de carte șahistă deoarece în pregătirea juniorilor a conceput foarte multe materiale valoroase și a extras de pe internet, de asemenea, foarte multe. Nu trebuie decât să le adune, să le așeze într-o ordine cursivă și să creeze un liant între ele. Garantez că ar ieși o carte valoroasă. Eugen Găureanu a rămas devotat șahului până la bătrânețe. Domnul Șahului Vrâncean (recunoscut așa nu doar din perioada de apogeu de la mijlocul și a doua jumătate a secolului trecut, ci și din perioada de pe ramura coborâtoare a traiectoriei din acest secol) s-a ridicat la Domnul Dumnezeul nostru la 7 aprilie 2021, la venerabila vârstă de 88 de ani.
Organizatorii memorialului șahist dedicat maestrului au fost Anton Soare, director de turneu și arbitru șef la toate cele trei turnee, Dragoș Anton, sponsorul principal, Sandu Gurguiatu, arbitrul la turneul (principal) al legitimaților, Marius Arghirescu, Adrieana Soare, managerul Smart School Soare, Paul Ioniță, sprijiniți de părinții șahiștilor Pană Darius și Hurmuzache Mihnea. Primul turneu al memorialului a fost de șah rapid, sistem Robin, în zilele de 12 și 13 august și s-a desfășurat la Smart School Soare. Au participat cursanți care fac pregătire la C.S.M. Focșani 2007 și Smart School Soare, nelegitimați în curs de inițiere, inițiați, avansați și legitimați neconsacrați (cu rating mic) până la 12 ani. Acest turneu de șah rapid a fost câștigat de Sofia Măciucă, de la C.S.M. Focșani 2007. Pe locul al doilea s-a clasat Andrei Anghel, urmat pe locurile 3-4 la egalitate de puncte de Matilda Mihălceanu și Eduard Merchea.
Al doilea turneu a fost de blitz, sistem Robin, în ziua de 14 august și s-a desfășurat la locația de șah în aer liber din Parcul Bălcescu. Turneul a fost rezervat șahiștilor nelegitimați seniori și juniori de orice vârstă, indiferent de nivelul de pregătire, sex, dacă fac sau nu pregătire undeva. Dar, din păcate, rezervarea nu a coincis cu participarea deoarece au lipsit seniorii nelegitimați și juniorii mari. În compensație, juniorii nelegitimați de vârstă mică și mijlocie, ca, de altfel și toți legitimații de la al treilea turneu, s-au autodepășit prin responsabilitate, perseverență, seriozitate și disciplină. Să tot arbitrezi asemenea turnee! Pe primele trei locuri la nelegitimați s-au clasat în ordine: Răzvan Buică, Răzvan Gabriel Dima și Andrei Anghel. S-au mai remarcat în ordine alfabetică Andrei Leu, Ianis Leu, Matilda Mihălceanu, Petru Raul Movileanu.
Turneul principal pentru legitimați, superior ca rating al participanților și cu mai mulți concurenți a fost de blitz, sistem Robin, tot în ziua de 14 august care s-a desfășurat tot la locația de șah în aer liber din Parcul Bălcescu. Turneul a fost rezervat șahiștilor legitimați seniori și juniori de orice vârstă, indiferent de nivelul de pregătire, titlu, categorie sau rating. Au participat 8 șahiști consacrați dintre cei mai buni ai județului (în ordine alfabetică, Marius Arghirescu, Claudio Fusi, Toader Gurguiatu, Mihnea Hurmuzache, Paul Ioniță, Andrei Mălureanu, Grigore Mălureanu, Darius Pană), un șahist în curs de consacrare (Oțelea-Antonesi Mihai) și un șahist care acum bate la porțile consacrării (Sofia Măciucă). A fost o luptă fără menajamente nu doar individual între concurenți ci și între vechea gardă care nu se predă și tinerii lupi, tot mai îndrăzneți, tot mai aprigi și cu dorință tot mai mare de a ajunge cât mai sus.
Conform tuturor uzanțelor unui articol de șah, acum ar fi urmat ceea ce este cel mai așteptat de iubitorii șahului: numele câștigătorului și numele primilor clasați. La sfârșitul concursului am fost abordat de un participant susținut de alți doi cerându-mi-se să nu mai dau clasamentul la acest turneu. Clasamentul în întregime oricum nu îl dau de mulți ani fiindcă știu disconfortul celor din ultima parte a clasamentului. Într-o primă fază nu am fost de acord cu această solicitare deoarece anunțarea câștigătorului și a primilor clasați la turneul principal constituie sarea și piperul. Am cerut totuși lămuriri.
Dacă o parte dintre seniori nu au venit din motive obiective, în schimb, mi s-a spus, din unele discuții cu ceilalți a reieșit că mulți au avut rețineri deoarece se va vedea din presă că au pierdut la juniori, că s-au clasat pe locuri modeste etc. Cei trei mi-au mai spus că dacă vom renunța la acest ingredient (anunțarea rezultatelor) și acum și la următoarele concursuri, vom avea din nou o participare bună a seniorilor. Este poate mai puțin plăcut pentru câștigător și pentru primii clasați dar am acceptat să facem experimentul solicitat la acest turneu și la următoarele turnee la care eu voi avea putere de decizie și unde participă atât seniori cât și juniori. Veteranul arbitrilor din județul Vrancea, Sandu Gurguiatu, supranumit Fischer, își anunțase cu aproape doi ani în urmă retragerea din arbitraj. Dar din respect pentru maestrul comemorat, Sandu a acceptat să arbitreze turneul legitimaților fără nicio reținere.
Participarea la competiție a fost fără taxă. Toți participanții au primit diplome, peste jumătate dintre participanți au primit medalii, 6 participanți au primit cupe, astfel: ocupantul primului loc de la turneul de șah rapid, primii doi de la turneul de șah blitz nelegitimați și primii trei de la turneul de șah blitz legitimați. Toate acestea prin contribuția inginerului Dragoș Anton. Sperăm că și alți oameni de afaceri îi vor urma exemplul. În plus, Smart School Soare a oferit cu ocazia memorialului, două cărți „Repere teoretice șahiste“ ale maestrului și unele materiale de pregătire pentru începători. Deoarece la multe festivități de premiere au fost oferite diferite cărți de șah dar acestea nu au fost studiate de toți copiii, de această dată cărțile nu au mai fost oferite oricui ci doar solicitanților preocupați de studiu individual care au promis că vor lucra de pe ele. Ca și la prima ediție, inițiatorul organizării acestui memorial a fost Anton Soare. Organizatorii și participanții și-au propus reeditarea acestui memorial și pentru anul viitor.
În încheiere, doresc să vă prezint unele scurte citate din cartea maestrului „Repere teoretice şahiste“:
*Dacă muzica e pentru suflet, șahul e pentru minte.
*În fața tablei de șah, OMUL devine SPIRIT.
*Cutezanța – o condiție a izbânzii.
*Nu întotdeauna joci ce pregătești ci ceea ce nimerești fiindcă în șah se confirmă foarte bine zicala „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.“
*Șahul – o punte către spiritualitate.
*Și în șah, Spiritul învinge Materia.
*Dacă imaginația e deasupra erudiției, atunci intuiția e a doua natură a existenței și în șah. Ascult-o!
*Nu dispera că ai pierdut, jucând slab, teme-te că poți recidiva!
*Lupta psihologică în șahul de performanță este deosebit de dinamică, chiar și dramatică. Ea include și folosirea anumitor procedee ca trucul, jocul de așteptare, ademenirea, amenințarea aparentă sau difuză, bluful etc.
*Când joci șah te confrunți cu misterul existenței în spirit.
*Teama, pesimismul, frica, îndoiala întunecă rațiunea – ca o încăpere fără ferestre.
*Când te așezi la masa de șah nu trebuie să fii crispat din anumite motive interioare sau exterioare, obiective sau subiective.
*Mult gândești, mult …prostești. (maestrul se referea la faptul paradoxal că uneori în șah faci o mutare proastă deși ai gândit mult la ea.)
*Și în șah există noroc, dar nu te bizui pe el, riști să devină o obsesie fatală.
*Trebuie să acceptăm că nu întotdeauna ceea ce este logic este și adevărat în șah. Că nu de puține ori intuiția, inventivitatea, creativitatea au dat roade nesperate.
*O mutare excelentă este ca o lumânare aprinsă.
*În viață poți muri de mâna cuiva, în șah nu poți pieri decât de mâna ta.
*Se pare că cea mai gravă atitudine a unui șahist este emfaza, superficialitatea, care pot proveni din nesocotință, neseriozitate, ignoranță, aducând cu sine cel puțin prejudicii calității partidei.
*Și în șah, ca să dovedești ceva, faci ceva.
*Șahistul nu are casă, nu are masă.
*Pretențiile performanței șahiste nu pot fi mai mari decât nivelul de instruire.
*Nu câștigă întotdeauna cel mai bun ci cel care greșește mai puțin sau gafează penultimul. (Anton Soare)
