Joia din Săptămâna Pătimirilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii și se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar și așezarea ei în mijlocul bisericii are loc după citirea Evangheliei a V a, atunci când preotul spune: „Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape”. Sfânta Cruce rămâne în mijlocul bisericii până vineri, când este readusă în Sfântul Altar. La Ierusalim, începând cu orele 16:00, se face o procesiune cu Sfânta Cruce. Procesiunea începe de la Pretoriu și se termină la Sfântul Mormânt. Credincioșii străbat drumul pe care Mântuitorul a purtat Crucea Răstignirii.
Joia Patimilor este și ziua în care are loc sfințirea Sfântului și Marelui Mir, materia sfințită care se folosește la Taina Mirungerii, sfințirea bisericilor, sfințirea altarelor, a antimiselor și pentru reprimirea în Ortodoxie a celor căzuți de la dreapta credință. Menționăm că sfințirea Sfântului și Marelui Mir nu se săvârșește în Joia Pătimirilor fiecărui an, ci doar atunci când se constată că nu mai exista Mir pentru un an de zile. În Joia din Săptămâna Sfintelor Pătimiri prăznuim spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină în cadrul căreia Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul Pătimirilor prin vânzarea Domnului. În amintirea spălării picioarelor Apostolilor de către Hristos, exista obiceiul ca în Joia din Săptămâna Pătimirilor, în unele mănăstiri, starețul să spele picioarele a doisprezece din viețuitorii mănăstirii pe care o conduce. Spălarea picioarelor ucenicilor este o invitație la smerenie, slujire, dăruire pentru ceilalți până la jertfă. (sursa: crestinortodox.ro)
Cina cea de Taină a fost ultima masă pe care Iisus Hristos a luat-o cu cei 12 apostoli înainte de răstignire. S-a petrecut în seara Joii Mari, într-un foișor din Ierusalim. În cadrul acestei cine, Hristos a luat pâinea, a binecuvântat-o și a frânt-o, spunând: „Luați, mâncați; acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi.” Apoi a luat paharul cu vin și a spus:
„Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu.” Prin aceste cuvinte, Iisus a instituit Sfânta Euharistie — Taina Împărtășaniei — și a marcat trecerea de la Vechiul Legământ la cel Nou.
Seara Joii Mari, în toate bisericile ortodoxe, are loc una dintre cele mai impresionante slujbe din an: Denia celor 12 Evanghelii. Credincioșii vin cu lumânări aprinse și ascultă, timp de mai multe ore, citirea celor douăsprezece pericope care reconstituie, pas cu pas, Cina cea de Taină, trădarea lui Iuda, judecata și răstignirea lui Iisus.
Joia Mare este ziua consacrată vopsirii ouălor. Culoarea roșie — cea mai răspândită — simbolizează sângele Mântuitorului. Tradiția populară spune că ouăle vopsite în această zi nu se strică și au puteri de protecție. Cojile ouălor fierte se îngroapă în pășuni, ca să ferească animalele de boli. Tot în Joia Mare, gospodinele frământă și coc pasca și cozonacii. Cojile rămase de la ouăle folosite la pască nu se aruncă, ci se strâng cu grijă și se dau pe o apă curgătoare în Sâmbăta Paștelui, pentru a proteja puii și găinile peste vară. Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții din Postul Mare. Femeile merg la biserică cu pachete de mâncare de post — colaci, vin, miere, fructe.
Pe de altă parte, două alimente sunt total interzise în această zi, chiar și pentru cei care nu țin post: oțetul și urzicile. Tradiția spune că, pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici și i s-a dat să bea oțet. În această zi nu se spală rufe: în popor se crede că, în loc să ajungă pomana la morți, le-ar trimite apa murdară. De asemenea, nu se lucrează pământul, nu se folosesc unelte ascuțite și nu se organizează petreceri sau distracții. În același timp, Joia Mare este ziua dedicată rugăciunii, spovedaniei, împărtășaniei și pregătirii sufletești pentru Învierea care urmează.
