Asociațiile de protecție a animalelor organizează mâine o acțiune de protest, în două locuri din Vrancea. Mai întâi, la ora 10:00, în fața sediului DSVSA Vrancea. Apoi, de la ora 11.30, în fața adăpostului privat de câini din comuna Suraia. Iubitorii de animale sunt nemulțumiți de faptul că padocul de la Suraia a fost reautorizat de autorități. Reamintim că, în urma unui nou control, DSVSA Vrancea a autorizat reluarea activității la adăpostul privat pentru câini Vetmedan. Problemele de la acest padoc sunt cunoscute în întreaga țară și au fost expuse pe larg în presă și pe rețelele de socializare. Padocul a fost închis, s-au întocmit dosare penale, câinii au fost relocați și adoptați.
”Pe 19 octombrie 2026, DSVSA Vrancea a reautorizat lagărul Vetmedan de la Suraia, locul în care imaginile cu câini târâți, chinuiți și uciși au îngrozit o țară întreagă. Două zile mai târziu, pe 21 octombrie, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată cererea Vetmedan de suspendare a executării actului administrativ emis de DSVSA Vrancea.
Societatea a încercat să suspende în instanță măsura luată împotriva sa. Instanța nu i-a dat câștig de cauză. Dar adăpostul primise deja, de la aceeași autoritate, o nouă autorizație de funcționare.
Da, știm foarte bine că există diferențe juridice între suspendarea activității, interzicerea ei, anularea unei autorizații și emiterea uneia noi. Știm și că respingerea cererii de suspendare nu înseamnă că instanța a dispus interzicerea definitivă a activității.
Dar tocmai aici este problema! Cum ajungem de la imaginile care au declanșat anchete penale, de la controale și interzicerea activității, la o nouă autorizație pentru aceeași locație, în timp ce dosarul penal este încă în desfășurare? Cum este posibil ca un adăpost aflat în centrul unor acuzații atât de grave să primească din nou dreptul de a funcționa, fără ca publicului să îi fie explicat convingător ce garanții există că suferința nu se va repeta?
DSVSA Vrancea spune că șapte medici veterinari au verificat locația și au constatat că sunt îndeplinite condițiile de autorizare. Șapte medici veterinari. Șapte semnături, probabil. Niște documente, niște verificări, niște bife. Dar cine verifică dacă aceste bife sunt suficiente pentru a proteja niște ființe vii? Cine își asumă răspunderea dacă istoria se repetă?
Pentru noi, Suraia nu este doar o clădire care poate fi zugrăvită, reparată și reautorizată. Este locul din care am scos câini traumatizați, locul care a devenit simbolul unei cruzimi greu de descris. Și nimeni nu ne poate cere să uităm toate acestea pentru că o comisie a constatat că, din punct de vedere administrativ, lucrurile sunt acum în regulă.
Pe 8 octombrie, în dosarul penal de la Suraia, Judecătoria Focșani a dispus excluderea unor înregistrări video și a documentelor întocmite pe baza lor, deoarece proveniența și autenticitatea acestora nu au putut fi certificate. Totodată, instanța a constatat neregularități în rechizitoriu privind descrierea concretă a presupusei ucideri fără drept a 151 de câini și a cerut remedierea lor. Nu înseamnă că inculpații au fost achitați, nu înseamnă că faptele nu au existat. Înseamnă însă că probe importante au fost contestate cu succes în această etapă și că actul de acuzare a avut deficiențe constatate de judecător.
Și atunci avem întrebări pentru procurori și pentru cei care au instrumentat cercetările, inclusiv pentru Biroul pentru Protecția Animalelor. Cum s-a ajuns aici? Ce s-a făcut pentru verificarea provenienței înregistrărilor? Ce demersuri au fost întreprinse pentru certificarea autenticității lor? De ce descrierea unor acuzații atât de grave nu a fost suficient de concretă? Cine răspunde atunci când un dosar care privește suferința și moartea atâtor animale ajunge în fața instanței cu asemenea probleme?
Nu putem afirma că toate aceste deficiențe aparțin exclusiv polițiștilor de la BPA. Procurorul răspunde de rechizitoriu, iar administrarea probelor implică responsabilități distincte, dar tocmai de aceea vrem explicații de la fiecare instituție implicată. Pentru că nu este suficient să ne spuneți că ați deschis un dosar penal. Un dosar penal trebuie construit astfel încât probele să poată fi folosite în instanță, acuzațiile să fie formulate riguros, iar judecătorii să poată analiza fondul faptelor.
Altfel, ce le rămâne câinilor uciși? Încă un dosar, încă o procedură, încă niște termene și încă o ocazie ca responsabilitatea să se piardă între instituții. La Suraia avem o societate și persoane trimise în judecată pentru acuzații extrem de grave. Avem probe excluse în camera preliminară, avem un rechizitoriu pentru care instanța a cerut remedieri, avem o măsură administrativă contestată fără succes, în această etapă, printr-o cerere de suspendare. Și avem, în același timp, o nouă autorizație de funcționare.”, se arată într-un comunicat al Federației ”Împreună pentru animale”.
