16 august 2026: plecare din Oradea la 17:35, cu destinația București Nord. Trenul a circulat succesiv sub numerele IR 01744 → IRN 0079 → IRN 12079. Întârzieri succesive:
Arad: 13 minute
plecare din Arad: 36 minute
Timișoara: 60 minute
Lugoj: aproximativ 90 de minute, în contextul problemei locomotivei electrice;
Caransebeș: acumularea altor întârzieri, inclusiv pentru găsirea și atașarea unei locomotive electrice.
De la Lugoj la Caransebeș ați continuat cu locomotivă diesel, după staționarea îndelungată.
Am observat porțiuni în care trenul a circulat foarte lent, aproximativ 20–30 km/h, potrivit experienței tale.
Sosirea la București Nord: aproximativ 14:35–14:40, la linia 1, cu 304 minute / 5 ore și 4 minute întârziere.
Călătoria Oradea–București, care trebuia să dureze aproximativ 16 ore, s-a transformat într-o experiență de aproximativ 21 de ore până la București. Am petrecut apoi aproximativ două ore în Gara de Nord, în așteptarea trenului spre Focșani.
Experiența trăită de Mircea Costel Bratosin și Diana Cristina Bratosin în călătoria Oradea–București–Focșani nu poate fi privită doar ca o simplă întâmplare nefericită. Pentru pasageri, ca ei ridică întrebări serioase despre calitatea serviciului feroviar oferit în România anului 2026.
La un an distanță, în aceeași perioadă a lunii august, Mircea Costel Bratosin reclamă din nou apariția unor înțepături pe corp după călătoria cu trenul, după ce, în august 2025, susține că a avut o experiență cu ploșnițe. În cazul actual, cauza înțepăturilor trebuie stabilită prin verificări de specialitate, însă repetarea unei asemenea experiențe la bordul trenului ridică, în mod firesc, întrebări privind igienizarea, verificarea și întreținerea vagoanelor.
La această problemă s-a adăugat o întârziere de 304 minute – 5 ore și 4 minute, transformând călătoria Oradea–București într-un drum de aproximativ 21 de ore.
Pentru doi pasageri, călătoria nu a mai însemnat doar deplasarea dintr-un oraș în altul. A însemnat ore de așteptare, staționări, schimbări de locomotive, circulație cu viteză redusă, probleme de climatizare și, în final, epuizare.
Când întârzierile devin „normalitate”
Întârzierile feroviare pot apărea oriunde și din numeroase cauze tehnice sau operaționale. Problema apare atunci când pasagerul începe să perceapă întârzierea majoră nu ca pe o excepție, ci ca pe o caracteristică obișnuită a călătoriei cu trenul. În cazul relatat, întârzierea s-a acumulat etapizat: de la cele 13 minute înregistrate la Arad, la 36 de minute la plecarea din Arad, aproximativ 60 de minute la Timișoara, circa 90 de minute la Lugoj și apoi alte întârzieri pe traseu, până la cele 304 minute la București Nord.
Întrebarea legitimă a pasagerului este simplă:
Cât trebuie să suporte un călător pentru un bilet plătit integral?
Preț european, experiență care ridică semne de întrebare
În anul 2026, România este stat membru al Uniunii Europene, iar transportul feroviar ar trebui să ofere pasagerilor condiții de călătorie sigure, decente și previzibile.
Indiferent dacă pasagerul călătorește la clasa a II-a, clasa I, în vagon cușetă sau în vagon de dormit, raportul dintre preț, confort, curățenie, climatizare, punctualitate și calitatea serviciului trebuie să fie unul echitabil.
Un bilet de tren nu reprezintă doar dreptul de a ocupa un loc. În spatele prețului plătit se află așteptarea firească a unui serviciu public de transport organizat, sigur și civilizat. Iar atunci când un călător petrece aproximativ 21 de ore între Oradea și București, după o întârziere de 5 ore și 4 minute, întrebarea privind raportul dintre preț și calitate devine inevitabilă.
Un apel către instituțiile statului
Această experiență nu trebuie să rămână doar o postare pe rețelele sociale și nici doar o reclamație individuală. Este nevoie de o intervenție instituțională serioasă și de verificarea modului în care sunt asigurate condițiile de călătorie pentru pasagerii CFR Călători.
Facem un apel către presa din România, către autoritățile competente și către instituțiile statului responsabile de transportul feroviar și protecția drepturilor călătorilor să analizeze aceste probleme și să intervină urgent. Este nevoie de răspunsuri privind: punctualitatea și cauzele întârzierilor majore; starea tehnică și disponibilitatea locomotivelor; condițiile de climatizare ale vagoanelor; Igienizarea și dezinsecția periodică vagoanelor; verificarea vagoanelor cușetă și de dormit; condițiile oferite pasagerilor în cazul întârzierilor de lungă durată; informarea călătorilor în timpul incidentelor; despăgubirile și drepturile pasagerilor atunci când întârzierile ating valori foarte mari; raportul dintre tarifele practicate și calitatea efectivă a serviciului.
Pasagerul nu cere lux, ci cere normalitate.
Mircea Costel Bratosin și Diana Cristina Bratosin nu cer un tratament privilegiat. Cer ceea ce ar trebui să fie firesc pentru orice persoană care cumpără un bilet de tren: curățenie, igienă, climatizare funcțională, siguranță, informare corectă, punctualitate cât mai apropiată de program și condiții decente de călătorie. Nu este o pretenție exagerată. Este standardul minim pe care un călător ar trebui să îl aștepte în România anului 2026. Iar dacă există probleme tehnice reale care împiedică respectarea programului, pasagerul are dreptul să știe ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat și ce face operatorul pentru ca situația să nu se repete. Călătoria cu trenul nu trebuie să fie o aventură de supraviețuire. Trebuie să fie un serviciu public de transport. Un serviciu pentru oameni. Un serviciu în care prețul plătit și calitatea oferită să fie, în sfârșit, într-un raport echitabil.
Apel public
Presei din România îi cerem să nu ignore astfel de experiențe.
Instituțiilor responsabile le cerem să verifice. Iar CFR Călători îi cerem să răspundă public.Pasagerii nu trebuie să fie tratați ca simple cifre într-un tabel de circulație.
În spatele fiecărui bilet există un om, un drum, o destinație, o nevoie și, uneori, o poveste.
Iar în 2026, într-o țară europeană, condițiile civilizate de călătorie cu trenul nu ar trebui să fie un lux. Ar trebui să fie normalitatea.
CFR Călători în 2026: 304 minute întârziere, condiții de climatizare reclamate ca insuportabile, suspiciuni privind insecte în vagon și un pasager care cere public intervenția instituțiilor statului
Oradea – București – Focșani | 16–17 august 2026
Există călătorii despre care povestești după ce ajungi la destinație. Și există călătorii pe care simți nevoia să le transformi într-un apel public, pentru că ceea ce ai trăit nu mai poate fi privit doar ca o neplăcere personală.
Pentru Mircea Costel Bratosin și Diana Cristina Bratosin, călătoria începută în seara de 16 august 2026, la ora 17:35, din Oradea, și încheiată la 17 august, la ora 20:05, în Gara Focșani, a însemnat 26 de ore și 30 de minute pentru un drum care, în condiții normale, ar fi trebuit să fie mult mai scurt. Aproximativ 24 de ore și 30 de minute au fost petrecute în tren, iar alte aproximativ două ore în Gara de Nord București, în așteptarea următorului tren. O călătorie feroviară s-a transformat astfel într-o experiență despre care cei doi pasageri spun că i-a lăsat epuizați și i-a determinat să ceară public intervenția presei și a instituțiilor statului. Nu cerem privilegii. Cerem normalitate.
De la Oradea la București: 304 minute care au schimbat o călătorie într-o încercare de rezistență
La ora 17:35, în 16 august, Mircea și Diana Bratosin au urcat în trenul care trebuia să îi ducă de la Oradea la București Nord. Călătoria a început cu trenul IR 01744, iar pe parcurs garnitura și-a schimbat succesiv numărul, circulând ca IRN 0079 și ulterior IRN 12079. În locul unei călătorii previzibile, au urmat întârzieri succesive. La Arad, trenul ajunsese cu aproximativ 13 minute întârziere. La plecarea din Arad, întârzierea ajunsese la aproximativ 36 de minute.
La Timișoara, întârzierea era de aproximativ 60 de minute. La Lugoj, situația s-a agravat dramatic. Potrivit relatării pasagerilor, trenul a staționat aproximativ 90 de minute, în contextul unei probleme asociate locomotivei electrice. Ulterior, călătoria a continuat cu o locomotivă diesel până la Caransebeș. La Caransebeș, au mai fost acumulate întârzieri în contextul identificării și atașării unei locomotive electrice. Ceea ce pentru operator poate fi o succesiune de evenimente tehnice și operaționale, pentru pasager înseamnă însă ore de așteptare, incertitudine și pierderea timpului.
Iar timpul unui călător are valoare.
20–30 km/h: când trenul înaintează, dar destinația pare tot mai departe
Mircea Bratosin relatează că, pe anumite porțiuni ale traseului, trenul a circulat cu viteze foarte reduse, pe care le estimează la aproximativ 20–30 km/h. Pentru un pasager care privește ceasul și vede cum minutele se transformă în ore, fiecare asemenea porțiune devine o nouă întrebare: Când vom ajunge?
Valea Oltului, cu particularitățile sale feroviare și geografice, poate impune restricții de viteză și condiții tehnice speciale. Tocmai de aceea, cauza exactă a vitezelor reduse trebuie explicată de administratorul infrastructurii și de operatorul feroviar. Dar problema fundamentală rămâne: pasagerul are dreptul la informare.
București Nord: 5 ore și 4 minute de întârziere
Programul prevăzut pentru sosirea la București Nord era în jurul orei 09:34. Realitatea a fost cu totul alta. Garnitura a ajuns la București Nord în jurul orei 14:35–14:40, la linia 1. Întârzierea indicată de pasager este de: 304 minute – 5 ore și 4 minute. Un număr care, privit pe hârtie, pare abstract. Dar 304 minute înseamnă: 5 ore și 4 minute din viața unui om. Cinci ore și patru minute în care un pasager nu a fost la destinație, nu și-a putut urma programul și nu a putut controla ceea ce se întâmpla cu propria călătorie.
Pentru Mircea și Diana Bratosin, întârzierea a făcut ca drumul Oradea–București să ajungă la aproximativ 21 de ore.Și după București a continuat așteptarea Ajunși la București Nord, cei doi nu și-au încheiat călătoria. Au urmat aproximativ două ore petrecute în Gara de Nord, în așteptarea trenului spre Focșani.
Trenul IR 1663 București Nord–Iași, care urma să îi ducă mai departe, trebuia să plece conform programului la 16:25, însă a plecat cu aproximativ 32 de minute întârziere, în jurul orei 16:57. Pe parcursul călătoriei au continuat să existe întârzieri la anumite opriri, iar la Iași trenul a ajuns cu aproximativ 29 de minute întârziere.
Pentru cei doi pasageri, însă, destinația finală era Focșani.
La 17 august 2026, ora 20:05, după o călătorie începută cu o zi înainte, la Oradea, au ajuns în Gara Focșani.
26 de ore și 30 de minute. Atât a durat întreaga lor deplasare.
O sticlă de apă pentru o întârziere de 304 minute.
Un alt episod relatat de pasageri ridică o întrebare privind modul în care sunt sprijiniți călătorii în timpul unor întârzieri majore. În trenul IRN 12079, după acumularea întârzierii de 304 minute, Mircea și Diana Bratosin afirmă că au primit o singură sticlă de apă de 0,5 litri, între stațiile Roșiori de Vede și Videle. Este un fapt care trebuie verificat și explicat de CFR Călători. Nu este vorba doar despre o sticlă de apă. Este vorba despre felul în care un operator gestionează relația cu pasagerii atunci când o călătorie este afectată de o întârziere de peste cinci ore.
Ce informare primesc pasagerii? Ce măsuri de asistență sunt luate? Ce drepturi au? Ce proceduri se aplică? Sunt întrebări simple, dar esențiale.
Aerul condiționat: confortul care nu ar trebui să fie negociabil
În aceeași călătorie, Mircea Bratosin reclamă și probleme cu climatizarea. Potrivit relatării sale, instalația de climatizare a fost întreruptă pentru o perioadă importantă, iar până la Lugoj temperatura din vagon a fost resimțită ca fiind foarte greu de suportat. După Lugoj, temperatura s-ar fi reglat într-o anumită măsură.
Cei doi au călătorit în vagonul 4, locurile 61 și 62, într-un vagon cușetă. Într-o călătorie care se prelungește cu ore și ajunge la aproximativ 21 de ore între Oradea și București, climatizarea nu mai reprezintă un detaliu de confort. Devine o necesitate. Încă o problemă care nu poate fi ignorată: suspiciunea privind insectele
Poate cel mai personal și mai apăsător episod al acestei călătorii îl reprezintă apariția unor înțepături pe aproape întreg corpul.
Mircea Bratosin susține că a observat leziuni despre care suspectează că ar fi fost provocate de insecte în timpul călătoriei. Nu afirmăm că acestea au fost provocate de ploșnițe sau de o anumită specie de insectă, deoarece acest lucru necesită o identificare de specialitate.Dar există un element care, în opinia pasagerului, face situația cu atât mai îngrijorătoare: în august 2025, cu aproximativ un an înainte, el afirmă că a avut o experiență cu ploșnițe în timpul unei călătorii cu trenul. Repetarea unei experiențe similare în aceeași perioadă a anului reprezintă, cel puțin, un motiv legitim pentru solicitarea unei verificări sanitare și de igienă. Dacă există suspiciuni privind prezența insectelor într-un vagon, soluția nu este speculația. Soluția este verificarea profesională, dezinsecția, igienizarea și comunicarea transparentă a rezultatului.
Diana Cristina Bratosin: „Sunt obosită”
După mai bine de o zi de călătorie, cu ore de staționare, întârzieri, temperaturi reclamate ca fiind greu de suportat și incertitudinea permanentă privind ora sosirii, Diana Cristina Bratosin a exprimat, la finalul călătoriei, ceea ce probabil ar fi spus mulți pasageri aflați în aceeași situație: era obosită. Uneori, un singur cuvânt spune mai mult decât o statistică.
Cât valorează timpul unui pasager? Aceasta este întrebarea centrală a întregii experiențe.
Un pasager cumpără un bilet.
Plătește pentru un serviciu.Își organizează timpul în funcție de orarul trenului.Își planifică o destinație, o întâlnire, o obligație profesională sau familială. Dar ce se întâmplă când o călătorie programată să dureze aproximativ 16 ore ajunge să dureze aproximativ 21? Ce se întâmplă când întârzierea ajunge la 304 minute? Ce se întâmplă când în tren există probleme de climatizare?Ce se întâmplă atunci când un pasager reclamă apariția unor înțepături și solicită verificarea condițiilor de igienă? Și, mai ales: Cât de mare trebuie să fie problema pentru ca instituțiile statului să intervină? Prețul trebuie să fie în echilibru cu serviciul.
În România anului 2026, problema nu trebuie redusă la comparația dintre „trenul este scump” și „trenul este ieftin”. Problema este raportul dintre preț și calitate. Călătorii care aleg clasa a II-a, clasa I, vagonul cușetă sau vagonul de dormit trebuie să primească servicii adaptate categoriei pentru care au plătit.
Nu se cere lux. Nu se cere tratament preferențial. Nu se cere imposibilul. Se cere: curățenie; igienă; climatizare funcțională; siguranță; informare; respect pentru timpul pasagerului; condiții decente; un raport rezonabil între preț și calitatea serviciului. Acestea nu sunt pretenții extravagante. Sunt așteptările firești ale unui călător.
„Nu vrem lux. Vrem să călătorim civilizat.”
Acesta este mesajul pe care Mircea Costel Bratosin îl transmite public. Experiența sa și a soției sale nu trebuie privită ca o condamnare fără drept de apel a întregului sistem feroviar. Trebuie privită ca un semnal de alarmă care merită verificat. Pentru că un sistem public sau un operator de transport nu se măsoară numai prin trenurile care ajung la timp. Se măsoară și prin felul în care reacționează atunci când ceva merge prost. Acolo se vede respectul față de pasager.
Apel către CFR Călători: răspunsurile trebuie să fie publice
În fața acestei experiențe, solicităm CFR Călători să ofere explicații publice privind: cauza exactă a întârzierii de 304 minute a trenului care a plecat din Oradea; situația locomotivelor și motivele schimbărilor efectuate pe traseu; motivul staționării îndelungate la Lugoj; motivele întârzierilor acumulate la Caransebeș; vitezele reduse înregistrate pe anumite porțiuni ale traseului; funcționarea instalației de climatizare din vagonul 4; procedurile de igienizare și dezinsecție aplicate vagonului respectiv; dacă a fost efectuată sau va fi efectuată o verificare a vagonului după sesizarea privind înțepăturile; ce măsuri de asistență au fost acordate pasagerilor după întârzierea de 304 minute; dacă acordarea unei singure sticle de apă de 0,5 litri între Roșiori de Vede și Videle a respectat procedurile aplicabile; ce drepturi și eventuale compensații au pasagerii în asemenea situații; ce măsuri concrete vor fi luate pentru ca asemenea experiențe să nu se repete. CFR Călători trebuie să aibă posibilitatea de a răspunde la toate aceste întrebări.
Un demers jurnalistic corect nu înseamnă condamnarea unei instituții înainte de a-i solicita punctul de vedere. Înseamnă să punem întrebările și să cerem răspunsuri.
Apel către instituțiile statului român
Experiența celor doi pasageri ridică însă o problemă mai largă decât relația dintre un călător și un operator feroviar. Este momentul ca instituțiile competente ale statului român să analizeze, în limitele atribuțiilor lor, condițiile în care sunt transportați pasagerii pe distanțe lungi.
Solicităm verificarea condițiilor de călătorie în: trenurile InterRegio și InterRegio Night;
vagoanele de clasa I și clasa a II-a; vagoanele cușetă; vagoanele de dormit; condițiile de igienă și dezinsecție;instalațiile de climatizare; procedurile aplicate în cazul întârzierilor majore; informarea pasagerilor; măsurile de asistență; respectarea drepturilor călătorilor; raportul dintre tarife și calitatea serviciilor oferite. Nu este suficient ca un călător să supraviețuiască unei călătorii. El trebuie să poată călători în condiții civilizate.
Un apel către presa locală, națională și internațională
Această experiență merită să fie cunoscută. Nu pentru că Mircea și Diana Bratosin ar pretinde că reprezintă toți călătorii CFR. Ci pentru că experiența lor poate deveni punctul de plecare pentru o discuție publică mai amplă despre starea transportului feroviar și despre drepturile pasagerilor.
Presei locale îi cerem să preia și să verifice cazul. Presei naționale îi cerem să pună întrebările care contează. Presei internaționale îi oferim perspectiva unui pasager european care reclamă că, în România anului 2026, o călătorie feroviară poate ajunge să dureze cu peste cinci ore mai mult decât programul prevăzut.
Iar mediului online îi adresăm un apel: distribuiți, documentați, întrebați, verificați. Nu pentru scandal. Nu pentru denigrare. Ci pentru schimbare.
Un apel către călători: experiențele nu trebuie să rămână tăcute. Poate că Mircea și Diana Bratosin nu sunt singurii pasageri care au trecut prin asemenea situații. Poate că există alți oameni care au întâlnit întârzieri de ore întregi, probleme de climatizare, condiții necorespunzătoare de igienă sau lipsă de informare.
Dacă aceste experiențe există, ele trebuie documentate responsabil.
Biletul, fotografia, numărul trenului, vagonul, locul, ora, întârzierea și sesizarea oficială pot transforma o nemulțumire într-o mărturie verificabilă.Iar atunci când mai multe mărturii documentate se întâlnesc, instituțiile nu mai pot privi problema doar ca pe un incident izolat.
Aproximativ 300 de pasageri și o întrebare care trebuie verificată
În relatarea lui Mircea Bratosin apare și informația că aproximativ 300 de alți pasageri ar fi fost afectați de această călătorie de aproximativ 21 de ore. Această cifră trebuie verificată și confirmată înainte de a fi prezentată ca fapt oficial. Dar indiferent de numărul exact, întrebarea rămâne: câți oameni au fost afectați de această întârziere și cum au fost ei informați și sprijiniți? Acesta este un răspuns pe care numai operatorul îl poate oferi cu exactitate.
România are nevoie de trenuri pentru oameni, nu doar de trenuri care circulă
Transportul feroviar nu este doar despre locomotive, vagoane, linii și grafice. Este despre oameni. Despre elevi. Despre studenți. Despre angajați. Despre familii. Despre persoane în vârstă. Despre persoane cu dizabilități. Despre oameni care călătoresc sute de kilometri pentru a ajunge la un medic, la serviciu, la familie sau acasă. Fiecare dintre ei are dreptul să fie tratat cu respect. Iar într-o țară europeană, în anul 2026, călătoria cu trenul trebuie să fie o alternativă serioasă la transportul rutier și aerian, nu o probă de rezistență.
Nu cerem imposibilul. Cerem normalitatea.
Povestea lui Mircea Costel Bratosin și a Dianei Cristina Bratosin nu trebuie să se încheie în momentul în care trenul a intrat în Gara Focșani. Ar trebui să înceapă de acolo o altă călătorie: călătoria către responsabilitate. Către răspunsuri. Către verificări Către măsuri. Către respectarea pasagerului. Pentru că 304 minute de întârziere nu sunt doar 304 minute într-un sistem informatic. Sunt 304 minute din viața unor oameni. Iar o călătorie de 26 de ore și 30 de minute nu trebuie să devină o statistică uitată. Trebuie să devină un motiv pentru ca cineva să întrebe: Ce trebuie schimbat?
Nu cerem favoruri.
Nu cerem privilegii.
Nu cerem lux.
Cerem ca un bilet plătit să însemne un serviciu pe măsura prețului. Cerem curățenie. Cerem igienă. Cerem climatizare. Cerem siguranță. Cerem informare. Cerem respect. Cerem punctualitate.
Cerem condiții civilizate în clasa I, clasa a II-a, în vagoanele cușetă și în vagoanele de dormit. Și, mai presus de toate, cerem ca pasagerul să fie pus în centrul serviciului de transport feroviar. Pentru că trenul nu există pentru grafice. Trenul există pentru oameni. Iar în România anului 2026, călătoria civilizată cu trenul nu trebuie să fie o excepție. Trebuie să fie normalitatea. (comunicat de presă)
