– Lumea e în schimbare și e imposibil de spus că spre bine. Ce vedem, de câțiva ani, pe tot globul, iar de curând tot mai mult, din păcate: violență și agresivitate sub toate formele, ură, adularea autocrației în dauna democrației, justificarea crimelor și cauționarea ucigașului/ violatorului/ agresorului în dauna victimei. Delimitarea ”clasică” dintre bine și rău tinde să se șteargă. Uneori, propovăduitorii agresiunii sunt loviți de propria propagandă, dar asta nu-i convinge pe ei și pe ceilalți adepți să se gândească la consecințe. Respingerea dialogului, lipsa de empatie, neacceptarea altor opinii reprezintă germeni ai unei societăți totalitare și nicidecum democratice. Că e fascism, legionarism sau comunism nici nu mai contează.
– Rețelele de socializare – în special TikTok și Telegram – produc panică și victime. Spală creierele, vorba cuiva. Adevărul n-are decât un rol marginal în mediul online. Iar dezvoltarea inteligenței artificiale amplifică manipularea, minciuna, violența. În loc să ne bucurăm de progres, se pare că mai tare ne îngropăm. Spre ce se îndreaptă omenirea? S-au făcut numeroase filme SF, iar în toate am văzut probleme: războaie, foamete, dictaturi, deșertificare, lipsă de resurse, dezumanizare. Poate că ăsta e viitorul Terrei, cine știe?
– Anul școlar a început sub semnul tensiunii. Problemele din sistemul de învățământ românesc s-au perpetuat de la an la an, din perioada comunistă și până în prezent. Am mai spus: ce se întâmpla (RĂU) în anii comunismului se întâmplă și în prezent, după 1989 (chiar s-au mai diversificat). Toată lumea s-a complăcut în această situație – cadre didactice, directori, inspectori, sindicate, politicieni, părinți – și buboiul trebuie să se spargă, la un moment dat. Sistemul românesc de educație este victima intereselor celor care au apucat câte un capăt de sfoară: directori mai mari sau mai mici, funcționari din minister, politicieni, șefi de sindicate. Sunt atât de multe cadre didactice dedicate meseriei … dar sunt acoperite de zgomotele intereselor de tot felul. Îi este greu unuia din afara sistemului să separe grâul de neghină.
– Liderii de sindicat au tras tare de cadrele didactice, în perioada vacanței de vară, pentru a le convinge să vină la proteste și să nu facă ore. Ședințe, telefoane, videoconferințe, rugăminți etc, totul pentru a veni cât mai mulți angajați din învățământ la acțiunile de protest. Altfel cum își mai justifică privilegiile liderii de sindicat? Nu am auzit/ văzut ca măcar unii dintre cei care au în mână câte un capăt de sfoară să depună astfel de eforturi pentru ceva benefic sistemului de învățământ, să adune oameni din Ministerul Educației, specialiști, cadre didactice, directori, inspectori, părinți, elevi și studenți pentru următoarele obiective: realizarea unor programe școlare, pe discipline, cu adevărat adaptate vremurilor prezente și viitoare; pregătirea elevilor/ studenților pe realitățile existente, pentru viața de zi cu zi și nu pe metode și obiective de acum 50-60 de ani; depolitizarea funcțiilor din sistem; transparență și corectitudine în tot ceea ce înseamnă examene, împărțirea catedrelor și a orelor; renunțarea la blocarea unor posturi, catedre și ore, ”manevrate” după bunul plac de zeci de ani de directori, inspectori și nu numai; promovarea pe competență și nu pe interese personale sau de partid. Și ar mai fi, lista e deschisă…
– Primarii de toate culorile, liderii PSD, UDMR și o parte din PNL nu vor să reducă din personalul din administrația publică locală. Sunt unități administrativ-teritoriale care funcționează corect, cu număr redus de angajați, dar sunt multe primării și consilii județene cu personal supradimensionat (la fel și alte instituții/ agenții/ companii publice). Doi cu mapa, unul cu sapa. Dar primarii și șefii de consilii județene nu vor să deranjeze și, în consecință, nu vor să reducă numărul de angajați. S-ar putea propune, de exemplu, varianta scăderii cu 10%-20% a tuturor cheltuielilor cu bunuri și servicii pe fiecare UAT și, mai ales, micșorarea tuturor salariilor cu circa 20% (după modelul Băsescu). Dacă s-ar lua această decizie, atunci primarii și președinții de cj-uri s-ar ”spăla pe mâini” în fața alegătorilor și, normal, ar da vina pe Bolojan și USR (eventual și pe Nicușor Dan). Aceste tăieri de cheltuieli și salarii ar fi generale, nu doar în administrația publică locală (s-ar mai apropia, astfel, salariile de la stat de cele majoritare din privat). Își asumă partidele astfel de măsuri?
