La 10 zile dupa Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile – Pogorarea Sfântului Duh, cunoscută și sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta, prăznuim Pogorârea Sfântului Duh pe 8 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărțit una de cealaltă. Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtășește viața dumnezeiască și omenească a lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie prin această extindere a vieții lui Hristos în noi. Având în vedere că prin Duhul ne împărtășim de Hristos, în Biserica Ortodoxă sfintele slujbe încep cu rugăciunea adresată Sfântului Duh: „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălăsluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”. Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris în cartea „Faptele Apostolilor” (F.A. 2,4). Aici se spune că Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt și Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenți, în chip de limbi de foc.
După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învățătura Mântuitorului și altor neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înțeleși de toți iudeii veniți la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând să-și explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuza că ar fi „plini de must”, adică beți (F.A. 2, 13). Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar și pentru a vorbi mulțimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeția lui Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). În urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.
Apostolii au vorbit real limbile celor prezenți. Din Faptele Apostolilor aflăm că toți cei umpluți de Duh Sfânt „au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fap. 2, 6). Au existat persoane care au afirmat că Apostolii au vorbit într-o singură limbă, dar Duhul Sfânt traducea ascultătorilor ceea ce Apostolii grăiau. Dacă Duhul ar fi tradus, atunci „minunea ar fi fost mai degrabă la cei ce ascultau decât la cei ce vorbeau”, după cum afirma Sfântul Grigorie de Nazianz. (sursa: crestinortodox.ro)
Legea nr. 202/ 2008 aduce modificări la Codul Fiscal și stabilește ca prima și a doua zi de Rusalii (sărbătoarea Sfintei Treimi) să fie declarate ca sărbătoare legală, ziua de luni devenind, astfel, zi liberă. În popor, există obiceiul ca, în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor. În Duminica Rusaliilor, la sfârșitul Sfintei Liturghii, se face o slujbă specială numită Vecernia plecării genunchilor. Se numește așa pentru că toată lumea îngenunchează de Rusalii pentru a arăta smerenie față de Pogorârea Sfântului Duh. În cadrul acestei slujbe se citesc 7 rugăciuni de binecuvântare a ramurilor verzi de tei sau nuc, care sunt împărțite apoi credincioșilor și care simbolizează darurile Sfântului Duh. Ramurile semnifică limbile de foc prin care s-a arătat harul Duhului Sfânt apostolilor, pentru ca aceștia să vestească Evanghelia lui Iisus în toate limbile lumii. Aceste ramuri se țin la icoane și, după ce se usucă, ele nu trebuie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, ca să se reîntoarcă în natură. În unele gospodării, credincioșii păstrează ramurile și după ce se usucă, împodobind ferestrele sau icoanele. În alte părți ale țării, oamenii folosesc ramuri de plop, tei sau stejar pentru a-și împodobi casele și gospodăriile. Se spune că acestea feresc oamenii de necaz și de boli.
