Anul 2017 a început mai agitat decât ne-am fi așteptat. PSD, ALDE și ai lor se grăbesc să preia toate hățurile puterii (de care fuseseră despărțiți doar parțial în ultimul an). Liviu Dragnea a ajuns la un nivel de putere absolută în PSD cum, poate, numai Adrian Năstase reușise. În acest moment, Dragnea face și desface, este liderul politic absolut și aproape că nu are oponenți în partid (poate doar pe la câteva colțuri, în șoaptă). Dar nici opoziția, atât cât e, nu face eforturi să demonstreze altceva în afara neputinței.

Dincolo de mizele economice și sociale, de promisiunile cu care ne-au bombardat pesediștii și sateliții lor anul trecut, se remarcă o acțiune complexă, în forță, pe canale diverse, cu toate tunurile și mijloacele avute la dispoziție, împotriva justiției, în general, și a luptei anticorupție, în special. Liviu Dragnea este tătucul de deasupra celorlalți talibani care și-au exprimat de nenumărate ori nemulțumirile legate de faptul că demnitarii și afaceriștii post-decembriști (ajunși milionari prin metode dubioase) sunt anchetați și, mai rău, sunt condamnați la închisoare. Unii dintre acești talibani anti-DNA, anti-ANI, anti-judecători care dau sentințe de condamnare a corupților sunt în funcții importante odată cu guvernarea PSD-ALDE: Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Călin Popescu Tăriceanu, Florin Iordache ș.a. Acțiunile concertate au început de anul trecut, cu mai multă vigoare, iar loviturile sunt din mai multe părți și pe aspecte diferite, aparent fără legătură unele cu altele. Se readuc în discuție evenimentele din celebra ”marțe neagră” din decembrie 2013 și posibilitatea revenirii acesteia. ”Marțea neagră” ar putea fi, însă, o sperietoare iar puterea actuală ar urma să facă ”doar” niște modificări legislative care să fie prezentate drept ”minore”, drept rezultat ”mulțumitor” al unui ”compromis” politic, al unei ”cedări” din partea puterii. Un fel de ”hai, că nu-i dracul așa de negru” și ”ați văzut, v-ați speriat degeaba”. Să fie toată lumea mulțumită, să se schimbe pe ici, pe colo, prin câteva puncte esențiale, să se împace, aparent, și capra și varza, ”pupat Piața Independenței” și gata.

Justiția și lupta anticorupție sunt printre puținele domenii prin care România este apreciată în lumea civilizată (e adevărat, nu am auzit aprecieri din partea Rusiei sau Chinei, dar asta e). Lupta anticorupție din România este dată ca exemplu, procurori și judecători români sunt invitați la evenimente internaționale, sunt chemați chiar să sprijine, să-și transfere experiența altor sisteme judiciare din Europa. Dar, în același timp, cum nimeni nu e profet în țara lui, sistemul judiciar românesc este lovit chiar de la noi din țară. Sub diverse pretexte, politicieni, magistrați, ziariști, comentatori, afaceriști, artiști ș.a. bagă bățul prin gardul justiției, bagă zâzanie între procurori și judecători, între procurori și procurorii anticorupție, între judecători de la instanțe diferite sau din cadrul acelorași instanțe. Oamenii legii care își fac datoria, din toate instituțiile statului, sunt prezentați, în general, în tușe negative, se duc și campanii mediatice negative la adresa lor, se macină ca picătura chinezească. Organismele procurorilor și judecătorilor au fost acaparate, în mare parte, de reprezentanți care sunt pe aceeași undă cu criticii din afara sistemului judiciar. Nu lipsesc, ba chiar se întărâtă, se exacerbează, se promovează orgoliile și disputele personale din interiorul sistemului judiciar.

Un caz aparte în această acțiune de compromitere a luptei anticorupție îl reprezintă ”fuga” și ”dezvăluirile” lui Sebastian Ghiță. Ajutat de lucrători din SRI, Poliție, justiție etc., Ghiță s-a ascuns și mai scoate câte o înregistrare cu ”dezvăluiri”. Copilul teribil al serviciilor de informații, un răsfățat dar și un vârf de lance al securității post-decembriste, Sebi Ghiță joacă rolul pe care i l-au dat alții. Urmările nu vor fi pozitive, nici măcar pentru Ghiță (poate doar pentru cei care-l folosesc). Este un joc periculos, cu principalul scop de a slăbi sistemul judiciar românesc. Slăbirea sistemului judiciar înseamnă teamă, reticență, marginalizare, autocenzură, înseamnă revenirea în forță a sistemului clientelar, legat de politic, economic, organe de presă, corupți și corupători. Demnitarii vor să fie protejați, să li se accepte privilegiile, să fie mai presus de lege și de românii obișnuiți, vor ”egalitate, dar nu pentru căței”. Acum au ajuns la momentul în care ar putea să-și îndeplinească visul. În 2017 și 2018 trebuie să acționeze în sensul dorit de ei pentru că sunt pe val. Apoi, nu se știe dacă vor mai avea contextul favorabil.

PS – programul de guvernare PSD-ALDE nu conține referiri la combaterea corupției și la lupta anticorupție în capitolul ”Justiție”. Este o premieră în acest sens, inclusiv în programul de guvernare 2000-2004, patronat de Adrian Năstase, existau paragrafe despre combaterea corupției. Este și acesta un aspect important care demonstrează care sunt obiectivele principale reale ale guvernului moșit de Liviu Dragnea.

Anul 2017 a început mai agitat decât ne-am fi așteptat. PSD, ALDE și ai lor se grăbesc să preia toate hățurile puterii (de care fuseseră despărțiți doar parțial în ultimul an). Liviu Dragnea a ajuns la un nivel de putere absolută în PSD cum, poate, numai Adrian Năstase reușise. În acest moment, Dragnea face și desface, este liderul politic absolut și aproape că nu are oponenți în partid (poate doar pe la câteva colțuri, în șoaptă). Dar nici opoziția, atât cât e, nu face eforturi să demonstreze altceva în afara neputinței.

Dincolo de mizele economice și sociale, de promisiunile cu care ne-au bombardat pesediștii și sateliții lor anul trecut, se remarcă o acțiune complexă, în forță, pe canale diverse, cu toate tunurile și mijloacele avute la dispoziție, împotriva justiției, în general, și a luptei anticorupție, în special. Liviu Dragnea este tătucul de deasupra celorlalți talibani care și-au exprimat de nenumărate ori nemulțumirile legate de faptul că demnitarii și afaceriștii post-decembriști (ajunși milionari prin metode dubioase) sunt anchetați și, mai rău, sunt condamnați la închisoare. Unii dintre acești talibani anti-DNA, anti-ANI, anti-judecători care dau sentințe de condamnare a corupților sunt în funcții importante odată cu guvernarea PSD-ALDE: Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Călin Popescu Tăriceanu, Florin Iordache ș.a. Acțiunile concertate au început de anul trecut, cu mai multă vigoare, iar loviturile sunt din mai multe părți și pe aspecte diferite, aparent fără legătură unele cu altele. Se readuc în discuție evenimentele din celebra ”marțe neagră” din decembrie 2013 și posibilitatea revenirii acesteia. ”Marțea neagră” ar putea fi, însă, o sperietoare iar puterea actuală ar urma să facă ”doar” niște modificări legislative care să fie prezentate drept ”minore”, drept rezultat ”mulțumitor” al unui ”compromis” politic, al unei ”cedări” din partea puterii. Un fel de ”hai, că nu-i dracul așa de negru” și ”ați văzut, v-ați speriat degeaba”. Să fie toată lumea mulțumită, să se schimbe pe ici, pe colo, prin câteva puncte esențiale, să se împace, aparent, și capra și varza, ”pupat Piața Independenței” și gata.

Justiția și lupta anticorupție sunt printre puținele domenii prin care România este apreciată în lumea civilizată (e adevărat, nu am auzit aprecieri din partea Rusiei sau Chinei, dar asta e). Lupta anticorupție din România este dată ca exemplu, procurori și judecători români sunt invitați la evenimente internaționale, sunt chemați chiar să sprijine, să-și transfere experiența altor sisteme judiciare din Europa. Dar, în același timp, cum nimeni nu e profet în țara lui, sistemul judiciar românesc este lovit chiar de la noi din țară. Sub diverse pretexte, politicieni, magistrați, ziariști, comentatori, afaceriști, artiști ș.a. bagă bățul prin gardul justiției, bagă zâzanie între procurori și judecători, între procurori și procurorii anticorupție, între judecători de la instanțe diferite sau din cadrul acelorași instanțe. Oamenii legii care își fac datoria, din toate instituțiile statului, sunt prezentați, în general, în tușe negative, se duc și campanii mediatice negative la adresa lor, se macină ca picătura chinezească. Organismele procurorilor și judecătorilor au fost acaparate, în mare parte, de reprezentanți care sunt pe aceeași undă cu criticii din afara sistemului judiciar. Nu lipsesc, ba chiar se întărâtă, se exacerbează, se promovează orgoliile și disputele personale din interiorul sistemului judiciar.

Un caz aparte în această acțiune de compromitere a luptei anticorupție îl reprezintă ”fuga” și ”dezvăluirile” lui Sebastian Ghiță. Ajutat de lucrători din SRI, Poliție, justiție etc., Ghiță s-a ascuns și mai scoate câte o înregistrare cu ”dezvăluiri”. Copilul teribil al serviciilor de informații, un răsfățat dar și un vârf de lance al securității post-decembriste, Sebi Ghiță joacă rolul pe care i l-au dat alții. Urmările nu vor fi pozitive, nici măcar pentru Ghiță (poate doar pentru cei care-l folosesc). Este un joc periculos, cu principalul scop de a slăbi sistemul judiciar românesc. Slăbirea sistemului judiciar înseamnă teamă, reticență, marginalizare, autocenzură, înseamnă revenirea în forță a sistemului clientelar, legat de politic, economic, organe de presă, corupți și corupători. Demnitarii vor să fie protejați, să li se accepte privilegiile, să fie mai presus de lege și de românii obișnuiți, vor ”egalitate, dar nu pentru căței”. Acum au ajuns la momentul în care ar putea să-și îndeplinească visul. În 2017 și 2018 trebuie să acționeze în sensul dorit de ei pentru că sunt pe val. Apoi, nu se știe dacă vor mai avea contextul favorabil.

PS – programul de guvernare PSD-ALDE nu conține referiri la combaterea corupției și la lupta anticorupție în capitolul ”Justiție”. Este o premieră în acest sens, inclusiv în programul de guvernare 2000-2004, patronat de Adrian Năstase, existau paragrafe despre combaterea corupției. Este și acesta un aspect important care demonstrează care sunt obiectivele principale reale ale guvernului moșit de Liviu Dragnea.