FOTO VIDEO Lecţia de viaţă a adolescentei cu rădăcini vrâncene, care a renunțat la dans pentru a deveni pilot în Italia

0

Erminia Lucuț este o adolescentă de 15 ani care, abandonată de tată, a  renunțat la dans pentru a deveni pilot. ”Am învățat să zbor după ce mi s-au rupt aripile”, mi-a spus prima dată când am întâlnit-o, în ianuarie. Atunci nu am priceput bine sensul spuselor sale, însă m-am lămurit mai mult după ce am vizitat-o, din nou, în aprilie. Prima dată când i-am văzut ochii albaștri ai mamei ei, triști și plini de lacrimi, credeam că tatăl a decedat. Nu am intrat deloc în detalii să nu rănesc. De fapt, tatăl, în egoismul lui inexplicabil și incomensurabil, și-a abandonat familia pentru o altă femeie. Întortocheate sunt căile Domnului, doar că o adolescentă, care tocmai a fost admisă la o școală de zbor, are nevoie mai mult ca oricând de susținerea ambilor părinți.

Erminia Lucuț s-a născut pe 13 martie 2003, în Italia, într-o familie de români. Tatăl, cu rădăcini în Vrancea, iar mama din Țara Oașului. Părinții, emigrați în Italia în anii 1998-2000, au muncit foarte mult pentru ca fata lor, născută la câțiva ani după, să primească totul. De formație educatoare, mama Erminiei, Maria, a oferit fiicei sale o educație aleasă. Și se vede asta în tot ceea ce face fata ei. Degajă frumusețe și inteligență prin toți porii. Are o atitudine cum rar mai vezi la adolescenții din ziua de azi. De la 3 ani Erminia a început frecventeze cursurile de dans, apoi a luat lecții de pian, iar în timp ce se deplasa de la cursuri către casă, în tren sau autobuz, a învățat să deseneze.

Chipuri, fluturi, animale, tot ce observa pe geam sau pe stradă, chiar și din imaginație. Nu a renunțat la nicio pasiune, însă dansul clasic i-a fost favoritul dintre toate, dovadă stând numeroasele premii și diplome obținute la concursuri. Mama fetei a ferit-o pe Erminia de prieteni care să o distragă de la învățătură, de anturaje proaste și a făcut-o să înțeleagă faptul că ocupațiile ei sunt mult mai importante decât pierdutul timpului în fața blocului. ”La început eram supărată pe mama că nu mă lasă să mă joc cu copiii, dar după aceea am înțeles-o și oricum nu mai aveam timp. Dansul îmi ocupa restul zilei, după școală”, a povestit fata. Doar că, Erminia, tot de pe la 3 ani, și-a simțit și tatăl absent, chiar și cu gândul, și asta a întristat-o foarte mult. Și-ar fi dorit să iasă cu ea în parc așa cum ieșeau alți copii cu tații lor. L-a simțit detașat de familie și de ea. Divergențele în casă s-au îndesit și ele, mai ales din cauza politicii.  S-a închis în ea mult și nu i-a reproșat nimic tatălui, niciodată, de teamă să nu-l supere. Până într-o zi!

A renunțat la dans pentru a învăța să zboare

În lipsa reală a tatălui, adolescenta noastră s-a refugiat în artă și dans. ”Atunci când dansam eram doar eu cu gândurile mele. Nu mi-aș fi imaginat niciodată viața fără dans”, mi-a mărturisit Erminia. Ea mi-a mai spus că are impresia că data ei de naștere e cu ghinion. Pentru că i s-au întâmplat multe rele, iar tot în preajma zilei sale de naștere a descoperit în telefonul tatălui său, fără să vrea, un mesaj de la o altă femeie. Secretul l-a ținut până când, după ce a absolvit școala gimnazială cu nota 10, tatăl le-a chemat pe Maria și Erminia într-un parc să le spună că va părăsi familia. A plecat fără niciun bagaj. Pur și simplu. De parcă ar putea spăla toate rănile cei 1.000 de euro pe care-i trimite lunar. A părăsit familia atunci când ar fi trebuit să fie o mare petrecere în cinstea fetei care fusese admisă prima, în același timp, la două colegii. Unul de dans și celălalt de aviație. I s-au frânt aripile Erminiei Lucuț, dar s-a ridicat ca pasărea Phoenix din cenușă și a renunțat la dans pentru a deveni pilot. ”Am considerat că după ce voi deveni balerină profesionistă mi-ar fi foarte greu să mă descurc financiar. Sunt mulți dansatori foarte buni și în viitorul meu nu e nevoie acum de incertitudini. Am gândit pragmatic, doar că e greu financiar acum”, a spus Erminia. Acum Erminia este bine emoțional, spune că mai mult o întristează grijile mamei sale și deznădejdea. Nu-l va ierta pe tatăl său, însă se roagă să fie ele sănătoase, mama ei să aibă putere de muncă pentru ca ea să poată termina școala. Instituția de învățământ este privată și cea mai bună de profil din Italia. Cursurile și orele minime de zbor costă 500 de euro pe lună, la care se adaugă trimestrial alți 700 de euro pentru uniformă, materiale și ore de zbor suplimentare.

Scoala va fi de 5 ani, timp în care mama sa trebuie să se descurce pentru ca visul fetei de a deveni pilot de linie să se împlinească. Erminia este atât de bună la școală și îi place atât de mult să zboare, încât nici după un an a primit o înaltă distincție din partea managerul școlii, dar și gradul de sublocotenent. Mai are în clasă 2 colege, din Italia și Bangladesh, iar ceilați 20 de colegi sunt băieți. În timpul liber, încă mai dansează, cântă la pian sau desenează. Cu astea se hrănește. Vorbește perfect românește și scrie la fel de bine în limba română, dovadă stând și felicitarea personalizată pe care mi-a dăruit-o.

Poate se vor sparge definitiv ghinioanele

De ziua ei, anul acesta, membrii Asociației ”Arte e curiosita… e non solo” i-au făcut tot felul de surprize, la fel cum și ei îi place să facă altora. În timpul vernisajului unei expoziții de iconografie bizantină, a președintei asociației, Anna Nuțu, cei prezenți la eveniment au copleșit-o pe Erminia cu dragoste și încurajări și au făcut mici donații pentru ca ea să fie fericită în zbor. Însă ea are nevoie de mult mai mult. O oră de zbor cu ”avionul școală”, la Școala din Zagarolo, costă 30 de euro. ”Mi-aș dori ca Erminia să fie fericită, să reușească să termine școala. E foarte greu financiar, dar nu există școli de stat pentru viitorii piloți. Poate că cei cu suflet mare vor citi povestea ei și vor gândi o soluție pentru acest suflet minunat. O bursă pentru ea ar fi ideală, dar orice formă de sprijin ar motiva-o mult”, ne-a mărturisit vrânceanca Anna Nuțu, președinta Asociației ”Arte e curiosita… e non solo”, care se implică foarte mult în acțiuni de promovare a valorilor româno-italiene.  Erminia a făcut cunoștință și cu Excelența Sa, Ambasadorul României în Italia, George Bologan, la biserică, la slujba de Florii,  însă cine știe dacă își va mai aminti curând de ea. Poate atunci când îi va spune, peste ani, ”Welcome on board”, de ce nu. Pentru viitorii piloți de la Institutul de aviație ”Umberto Nobile” din Roma se organizează, anual , și o tabără de pregătire la baza aeriană Orlando, SUA, unde, timp de o lună, aceștia învață să se descurce în condiții de disciplină militară. Și-ar dori și Erminia să meargă, mult, mai trebuie însă ca mama ei să strângă cei 6.000 de euro necesari. Cine știe, poate că, în final, data de 13.03. va fi mereu norocoasă de acum înainte și cel puțin în fiecare zi de 13, 12 luni ale anului, să primească câte o dovadă de iubire de la cei din jur și de la Dumnezeu.

Text, foto şi video: Alexandra Tătaru